Author: Cristina Botezatu

Fotografii de George Popescu

Asociația Fiii Lupșei a renovat un corp al școlii și a deschis un centru de tineret pentru 100 de tineri care invață dansuri tradiționale.

Gabriela Gîtjoabă, voluntar din Lupșa de Jos, Mehedinți, a povestit despre cum lucrul în echipă la un proiect dedicat comunității le-a dat încredere tinerilor că și oamenii de la sat pot face lucruri mărețe.

“Noi nu credeam că o să se realize acest proiect, multă vreme au tot fost discuţii, dar nu se întâmpla nimic concret. Când s-a depus, eu şi colegii mei eram nerăbdători să vedem dacă proiectul o să se aprobe. Ne-am bucurat de rezultat şi am fost uniţi, am ajutat cu ce am putut în toate activităţile, am învăţat lucruri pe care nu le ştiam, mai ales legate de construcţii.

Lucrul la centrul de tineret ne-a apropiat mult, am învăţat unii despre alţii pentru că am stat împreună. Poate că până acum nu aveam simţul lucrului făcut făra să aştepţi nimic în schimb. Cu proiectul acesta am demonstrat că nu facem ceva doar pentru că ştim că avem beneficii și am căpătat încredere. Am realizat că lucrurile aceastea mari pot fi realizate şi de noi, cei dintr-un sat. Ne prinde bine lucrul ăsta!

Acum, ne întâlnim la centru cu dansurile, pentru repetiţii, dar şi pentru noi, aici ne petrecem timpul liber. Ne-am apropiat mult ca şi comunitate. Înainte de proiect, nu eram aşa uniţi, acum toţi vorbesc despre proiect, sunt mândri. Vorbesc de el şi oameni din alte zone care au rude la noi în sat, e un sentiment frumos.

Cel mai important lucru pentru mine este că ne-am apropiat mult în jurul centrului. Am făcut a doua familie, pot să vorbesc acum orice cu colegii mei pentru că am petrecut mult timp împreună pe timpul verii cât am lucrat.

Oamenii au înţeles că putem avea încredere unii în alţii. Au văzut bunătate în ceilalţi când au interacţionat, interacţiune de care nu au avut parte înainte. Doar în jurul centrului s-a creat.Pentru mine contează mult că am lucrat în echipă. Dacă ar fi să aleg între ceva material şi echipă, aş alege echipa pentru că oamenii se pot schimba în bine doar în echipă.

Ce aş recomanda altora dacă ar vrea să facă şi ei un centru ca al nostru? Să creadă în ei chiar dacă e greu. Şi la noi la început a fost greu, oamenii credeau că este o idee absurdă, care nu va deveni niciodată realitate. Şi asta pentru că nu am avut până acum deschidere la lucruri.

Dar am încercat de mai multe ori, nu ne-am lăsat în faţa greutăţilor, am avut voinţă. Ca să dăm viaţă lucrurilor, este nevoie de voinţă!”

—

Povestea comunității din Lupșa de Jos, județul Mehedinți, a fost culeasă și selectată prin metoda Most Significant Change (MSC). Dezvoltarea comunitară presupune de cele mai multe ori schimbări de mentalitate, care sunt foarte greu de măsurat. MSC este o metodă participativă de monitorizare și evaluare, care pe parcursul aplicării generează perspective diferite, complementare despre schimbările apărute într-o comunitate. De asemenea, aplicarea metodei implică beneficiari care pot decide singuri și participativ care este schimbarea cea mai importantă pentru comunitatea în mai multe domenii de activitate.

Fotografii de George Popescu

Asociația Comunității Eșelnița Cazanele Dunăriia renovat fostele vestiare și le-a transformat într-un centru comunitar pentru 24 de copii cu cerințe educative speciale și a derulat activități după orele de la școală. 

Cum a reușit asociația din Eșelnița să transforme foste vestiare sportive într-un centru comunitar dedicat copiilor și tinerilor a povestit Elisabeta Păcuraru.

“Centrul comunitar a luat naștere într-un spațiu deținut de Primărie. La început, când am făcut rost de spațiu și am dat startul renovării, au început să vocifereze fotbaliștii satului, care sperau să folosească în continuare clădirea, deși nu mai făcuseră asta de 5-6 ani. Cu ajutorul primarului, au fost împăcați, li s-au construit porți, iar membrii echipei, o parte din ei fiind voluntarii noștri, au început să ne ajute la centru.

Părinții copiilor cu probleme la învățătură au fost următorii care s-au supărat pe noi, pentru că nu putem lua decât 24 de copii cu CES (copii cu cerințe educative speciale) și 60 la alte activități. Știau că facem cursuri multe, că cei mici beneficiază de atenție și o masă caldă la centru, așa că au insistat să primim mai mulți copii, chiar daca aceia erau doar clasa întâi și nu aveau încă certificat de CES. S-a supărat chiar și preotul din comunitate pe noi, pentru că am implicat romii ca grup țintă și am desfășurat activități dincolo de râu, nu la biserică, ca să se laude el către presă. Nici cei din familie nu mă înțeleg uneori, de ce muncesc atât, însă mă ajută la diferite activități și sunt alături de mine.

Cea mai mare schimbare mi se pare că este trezirea comunității. Oamenii au început să fie alături de noi, să vină când le cerem sau să ne întrebe ei direct cu ce să ne ajute – suntem numai femei la centru, așa că orice activitate fizică are nevoie de ajutorul lor (de la tăiat lemne, la construit diferite lucruri sau făcut curățenie). O mare parte din voluntari sunt părinții copiilor din program, pe care îi încurajăm să ne ajute direct, pentru a le da un bun exemplu copiilor lor. Iar profesorii au început să se ofere voluntari și chiar să aplice din tehnicile de la centru la orele de la școală.

Centrul a canalizat energiile noastre pe un singur drum. Am învățat să facem mai multe cu timpul nostru, să implicăm Primăria și oamenii, să dezvoltăm din ce în ce mai multe activități. Pentru că banii vin și se duc, dar ca să poți păstra ce ai construit, echipa și oamenii sunt cei mai importanți.”

—

Povestea comunității din Eșelnița, județul Mehedinți, a fost culeasă și selectată prin metoda Most Significant Change (MSC). Dezvoltarea comunitară presupune de cele mai multe ori schimbări de mentalitate, care sunt foarte greu de măsurat. MSC este o metodă participativă de monitorizare și evaluare, care pe parcursul aplicării generează perspective diferite, complementare despre schimbările apărute într-o comunitate. De asemenea, aplicarea metodei implică beneficiari care pot decide singuri și participativ care este schimbarea cea mai importantă pentru comunitatea în mai multe domenii de activitate.

Fotografii de George Popescu

TEAM Mioveni a derulat o caravană formată din 60 de tineri voluntari în Mioveni și în satele învecinate. 

Directoarea Școlii Gimnaziale Țițești a povestit despre cât de mult se poate schimba un copil într-o tabără de implicare.

“În proiectul implementat de grupul Team Mioveni suntem parteneri, reprezint Școala Gimnazială Țițești. Sunt cel puțin trei aspecte în cadrul derulării proiectului care și-au pus amprenta pe școala noastră și pe mine ca persoană. Sunt și mama unui copil care a făcut parte din TEAM.

Dacă m-aș raporta doar la conduita copilul meu, în perioada derulării proiectului și după ce s-a terminat, implicarea în proiect l-a schimbat. Înainte de a pleca în tabăra de la 2 Mai, îi purtam mereu de grijă, de la ce mănâcă, cum se îmbrăcă, cum doarme, îl sunam mereu. Când s-a întors din tabără, era cu totul alt om, sigur pe el, mult mai responsabil, mult mai respectuos, mult mai amabil, mai sociabil, gata să vină în sprijinul altora.

Copilul meu s-a schimbat mult, are o altă alură… Toți copiii care au intrat în TEAM, inclusiv cei de la școala noastră, s-au schimbat. Sunt gata oricând să vină în sprijinul cuiva. Sunt ca niște adulți acum, mai responsabili de faptele lor. Participarea copiilor în cadrul proiectului i-a făcut mai solidari și mai sociabili.

Cea mai semnificativă schimbare este cea de mentalitate a lor. Ei sunt alți oameni acum. Au devenit niște tineri cu o viziune matură și foarte responsabilă. Inclusiv discursul lor s-a schimbat: dacă la început se gângăveau, nici nu știau să-și adune cuvintele, să poată face o sinteza a proiectului, la final fiecare găsea resurse, fie din trăiri, fie din implicarea efectivă, putea să facă o sinteză. S-au maturizat. O exprimare liberă și profundă a ceea ce s-a întamplat în TEAM.

Acum e ca și cum proiectul nu s-ar fi încheiat, tânjesc după grupul de la Mioveni.  Ei trăiesc într-o inerție, ca și cum proiectul continuă: “Știți, doamna, avem activitate duminică. Ne întâlnim cu cei de la TEAM, avem ceva de făcut acolo”. La început, nu-i lega nimic. TEAM-ul e ca o familie, o familie care se extinde pe stradă. Îi învață pe cei mici să se joace în parc. Nici copilul meu nu avea deschiderea asta să-i învețe pe alții. TEAM-ul a dat o libertate de exprimare, trăire, gândire copiilor. Ca să fie mai buni mai solidari, mai sinceri, mai uniți.

Acest proiect m-a marcat. Am rămas uimită de cum s-au transformat. Copiii de la școala mea sunt mai timizi. Eu știu, că vin dintr-o familie numeroasă cu 7 copii, nici înstărită, nici săracă. Când îi văd în grupul TEAM de la Mioveni, le sticlesc ochii de bucurie. Să fii într-un grup încă de mic, ești la rând cu ei. Unul din ei a primit un premiu La Balul Fulgilor de Nea. Copilul are media zece, iar părinții nu lucrează nicăieri. Acum este egalitate de șanse. Nu ar fi crezut că e la fel ca ceilalți la vârsta lor de 12 ani.

—

Povestea comunității din Mioveni, județul Argeș, a fost culeasă și selectată prin metoda Most Significant Change (MSC). Dezvoltarea comunitară presupune de cele mai multe ori schimbări de mentalitate, care sunt foarte greu de măsurat. MSC este o metodă participativă de monitorizare și evaluare, care pe parcursul aplicării generează perspective diferite, complementare despre schimbările apărute într-o comunitate. De asemenea, aplicarea metodei implică beneficiari care pot decide singuri și participativ care este schimbarea cea mai importantă pentru comunitatea în mai multe domenii de activitate.

Fotografii de George Popescu

Asociația Corbeni Plai Argeșean a renovat un atelier meșteșugăresc pentru 40 de copii și adulți din comunitate. 

Președintele asociației, Silviu Adrian Dumitrache, a spus povestea atelierului meșteșugăresc în jurul căruia s-au strâns oamenii pentru a-și rezolva împreună problemele.

“Rolul meu a fost acela de a supraveghea lucrările care s-au realizat în proiectul Zestrea bunicilor. Lucrările au ținut de amenajarea spațiului, de procurarea materialelor, de a convinge oamenii să vină alături de noi. Asta a fost cel mai greu, să îi convingem să se implice.

La început au fost reticenți, a fost destul de dificil să îi convingem de sinceritatea și de bunele intenții pe care le avem. Dar când oamenii au văzut că lucrurile pe care le-am propus se realizează, au început să vină alături de noi și să ne ajute, fiecare după cum a putut și după cum s-a priceput.

Îmi pare bine că am reușit în demersul acesta să mișcăm un pic lucrurile în comunitate, că oamenii au văzut că tot ce se întâmplă se întâmplă pentru ei și se poate întâmpla doar dacă ei se implică în comunitate. Tot încercăm să îi convingem să își dea seama ca nu întotdeauna autoritățile locale, cele de la care așteaptă să îi ajute, sunt soluția, ci oamenii în sine sunt soluția pentru problemele pe care le au. Ajutându-se și sprijinindu-se unii pe alții, pot să își rezolve micile probleme și necazuri pe care le au.

E destul de greu pentru că este mentalitatea aceasta și oamenii sunt sceptici. Parcă s-au închis așa într-o cochilie, fiecare în curtea lui și fiecare își vedea de-ale lui și așteaptă de la cei de sus să facă o minune pentru ei. Dar văzând că încă mai sunt și alte variante prin care comunitatea se poate dezvolta au venit alături de noi. Nu numai în proiectul Zestrea bunicilor, ci și în celelalte proiecte pe care le-am desfășurat. Și oamenii, văzând că se întâmplă din ce în ce mai multe lucruri, și-au dat seama că e o treabă bună și vor să ne sprijine în demersurile noastre.

Un lucru mai puțin bun care s-a întâmplat este faptul că ne-am dat seama că nu suntem atât de bine sudați ca echipă. Asta poate și pentru că o parte din noi am mai fost implicați și în alte proiecte și nu s-a putut ca toți din organizație să lucrăm la proiectul asta, dar fiecare și-a adus aportul într-un anume fel. Un lucru pe care nu l-am făcut ca organizație este acela de a aduce membri, nu neapărat voluntari pentru ca oamenii se simt incluși într-un anumit sistem sau într-o anumită asociere. Atunci parcă îi trage inima mai bine să lucreze decât numai ca voluntari.

Lucru bun este că au venit oamenii alături de noi și, mai mult decât atât, au înțeles că schimbarea se poate face numai prin ei. Copiii sunt bucuroși că e un spațiu adecvat pentru că își desfășurau activitatea într-un spațiu destul de restrâns și erau mulți. Ei vin în continuare cu drag să învețe și să exerseze ce au învățat, se simt mai bine. Copiii au nevoie de mai mult spațiu ca să se desfășoare, sunt măricei, văd că perseverează, nu renunță, o iubesc foarte mult pe doamna. Se bucură efectiv și din bucuria lor vine și mulțumirea noastră că am făcut un lucru bun pentru ei.

Mi-a rămas în minte momentul în care copiii au tăiat panglica la atelierul de meșteșuguri. Trebuia să o tai eu ca președinte al asociației și primarul și în momentul acela mi-a venit ideea că beneficiari sunt copiii, să aibă ei bucuria asta. Mulțumirea noastră sufletească pentru eforturile pe care le-am depus a fost bucuria care se citea pe chipurile lor când au intrat în noul atelier. Este momentul care a încununat eforturile noastre.”

—

Povestea comunității din Corbeni, județul Argeș, a fost culeasă și selectată prin metoda Most Significant Change (MSC). Dezvoltarea comunitară presupune de cele mai multe ori schimbări de mentalitate, care sunt foarte greu de măsurat. MSC este o metodă participativă de monitorizare și evaluare, care pe parcursul aplicării generează perspective diferite, complementare despre schimbările apărute într-o comunitate. De asemenea, aplicarea metodei implică beneficiari care pot decide singuri și participativ care este schimbarea cea mai importantă pentru comunitatea în mai multe domenii de activitate.