Author: Cristina Botezatu

Fotografii de George Popescu

“La început, credeam că nu o să pot să le duc pe toate, mi se părea greu. Era primul proiect în care trebuia eram implicată direct. Dar am zis să încercăm, iar colegii m-au susţinut. Sunt un singur om la centrul de zi şi nu credeam că pot face faţă, erau 17 beneficiari în acel moment.

Noi nu aveam curajul să spunem ce gândim, suntem oameni simpli de la ţară. De-a lungul timpului, am întâmpinat obstacole deoarece sunt persoane cu dizabilităţi. La început, oamenii nu erau receptivi, persoanele cu dizabilităţi erau ţinute într-un colţişor.

A fost dificil să ieşim în faţă cu un centru, ne era teamă. Copiii cu dizabilităţi nu erau o problemă importantă pentru comunitate, li se părea că ei nici nu ar fi trebuit să existe.

Prima dată, am avut un curs de dezvoltare comunitară în comunitate, nu ştiam să le zic prea multe. Cineva m-a întrebat “ ce faceți voi?” și nu am ştiut ce să-i răspund. Dar când s-a derulat cursul, în discuţiile pe care le-am avut, am constatat că nu suntem ceva care să fie lăsat la o parte. Nu producem, dar putem să schimbăm ideiile oamenilor și putem să arătăm cine suntem noi.

Eu am reuşit să-mi înving temerile. Am ajuns să merg să pun cutii de donaţii în comuna mea și am pus fotografia copilului meu pe ele. A fost foarte greu să pun aceste cutii, dar oamenii au fost foarte deschişi. O persoană mi-a cerut să pună o cutie şi la el în magazin. Înainte ne rugam noi de ei să ne ajute.

Cu părinţii am început să facem întâlniri lunare. Au început să participe foarte mulţi părinţi, curioşi să vadă ce se întâmplă. Faptul că am fost implicată și că m-am format a contat mult. Acum și părinţii cred în mine pentru că spun că dacă eu reuşesc, reuşesc şi ei.

Cea mai semnificativă schimbare a fost implicarea care mi-a dat curaj, m-a deschis să am curaj să merg mai departe şi mi-a întărit dorința de a lupta pentru ceea ce vreau pentru că nimic nu este imposibil. Indiferent de dificultăți, cred că e nevoie să ascultăm, în primul rând. Mi-aș dori ca dizabilitatea să fie privită ca ceva normal. Toţi simţim nevoia de bucurie, de afecţiune.

Am o mulţumire imensă! Indiferent de greutăţi, când mă gândesc la cei cu dizabilităţi, care transmit atâta bucurie prin gesturile lor uit greul.”

Povestea face parte din proiectul Implicat în comunitatea mea derulat în parteneriat cu Fundația Vodafone România.

—

Povestea comunității din Liești, județul Galați, a fost culeasă și selectată prin metoda Most Significant Change (MSC). Dezvoltarea comunitară presupune de cele mai multe ori schimbări de mentalitate, care sunt foarte greu de măsurat. MSC este o metodă participativă de monitorizare și evaluare, care pe parcursul aplicării generează perspective diferite, complementare despre schimbările apărute într-o comunitate. De asemenea, aplicarea metodei implică beneficiari care pot decide singuri și participativ care este schimbarea cea mai importantă pentru comunitatea în mai multe domenii de activitate.

Fotografii de George Popescu

15 copii împreună cu Asociația Casa pentru Cultură Vârvoru de Sus au documentat prin metoda Photovoice obiceiuri din șapte sate pentru a pune în valoare resursele comunității. 

Cum se pot schimba tinerii prin joc și implicare, a povestit Camelia Vasile, din Vârvoru de Jos, județul Dolj.

“Dintre toate activităție proiectului, cel mai mult mi-a plăcut excursia cu căruța. Am văzut o fântână cu cumpănă, am învățat jocuri noi, cum să folosim un aparat de fotografiat.

Acum am curaj să mă exprim, înainte mi-era frică să fac asta. Acum lucrăm în echipă și ne spunem opiniile. Am învățat să așteptăm, să ne ascultăm una pe alta.

Ne vin tot felul de idei creative: cinematograf în aer liber, un spectacol la școală, scenată. Copiii au fost foarte bucuroși să ne jucăm cu ei, mai ales cei mici. Colegii mei de la școală au vrut și ei să vină. Unele fete s-au schimbat, sunt mai afectuoase în discuții.

Părinții sunt bucuroși, de obicei nu vorbeam cu ei, stăteam mai mult pe telefon. Acum ne petrecem timp împreună, le pun des întrebări, mai ales lui tata.

Cea mai importantă schimbare a mea este că nu mai sunt timidă, retrasă, rușinoasă. Vreau să mă implic, să vorbesc cu oamenii, să descopăr lucruri. Au fost și oameni care au spus ca nu este important ceea ce facem noi. Nu m-a deranjat, dar m-am simțit ciudat. Fiind persoane în vârstă, nu le-am răspuns. Dar au fost alți oameni interesați, mai ales femeile în vârstă au fost bucuroase să ne vadă în căruțe îmbrăcate în ii.

Îi sfătuiesc pe tineri să se implice într-un astfel de proiect. Să țină cont de părerile celorlalți, dar să nu creadă tot. Nici că e bine, nici că e greșit. Să aibă doar încredere și să facă ce și-au propus, să nu renunțe.

Povestea face parte din proiectul Implicat în comunitatea mea derulat în parteneriat cu Fundația Vodafone România.

—

Povestea comunității din Vârvoru de Jos, județul Dolj, a fost culeasă și selectată prin metoda Most Significant Change (MSC). Dezvoltarea comunitară presupune de cele mai multe ori schimbări de mentalitate, care sunt foarte greu de măsurat. MSC este o metodă participativă de monitorizare și evaluare, care pe parcursul aplicării generează perspective diferite, complementare despre schimbările apărute într-o comunitate. De asemenea, aplicarea metodei implică beneficiari care pot decide singuri și participativ care este schimbarea cea mai importantă pentru comunitatea în mai multe domenii de activitate.

Fotografii de George Popescu

Grupul de inițiativă din Priponești, județul Galați, a forat un puț pentru a alimenta școala cu apă curentă de care se bucură acum 139 de copii. 

Cum au reacționat copiii când au văzut pentru prima dată apă la robinet a povestit învățătoarea din sat, Ana-Maria Lupu.

“Sunt localnică și toată vara eu și soțul meu am supravegheat lucrările: am săpat, am băgat țevi. Am fost primii care au gustat apa ca să vedem dacă este bună.

Eu sunt cadru didactic, sunt învățătoare. Cred că este un caz fericit că am găsit apă aici, la școală. În sat este o problemă cu apa. Eu căram apă de la 400 de metri de casă, prin noroi. Am reușit cu mulți bani să forez un puț. Satul în general nu are apă. Sunt puțini care au acasă apă curentă. Nu sunt multe fântâni în sat. La 5-6 familii ar trebui să fie o fântână în apropiere. Eu așa vedeam la bunica mea în Vaslui, dar aici vin oamenii și de la un kilometru distanță, oameni bătrâni. Costă mult să se foreze la adâncime mare și nici nu se găsește apă.

Dupa ce am forat puțul, am putut folosi aceste toalete care sunt de mulți ani nefuncționale. Copiii au început să se spele în fiecare pauză, atunci când trebuie să mănânce, se spală pe mâini de cretă. La orele de educație pentru sănătate era greu de pus în practică ce predam doar cu ligheanul. Acum este mult mai curat în școală, se spală în fiecare zi în clase.

Copiii au fost curioși și bucuroși. Acum sunt la baie chiar dacă nu au nevoie. Sunt curioși să deschidă robinetul să vadă cum curge apa, le este sete mai tot timpul.

Cea mai semnificativă schimbare este faptul că am reușit să implementăm acest proiect și să avem apă în școală. Nu cred că școala ar fi avut vreodată bani să bage apă. Părinții au venit la școală să completeze chestionare, au reacționat bine, sunt multumiți. Pobabil mulți vor lua exemplu să-și aducă apa în casă.

—

Povestea comunității din Priponești, județul Galați, a fost culeasă și selectată prin metoda Most Significant Change (MSC). Dezvoltarea comunitară presupune de cele mai multe ori schimbări de mentalitate, care sunt foarte greu de măsurat. MSC este o metodă participativă de monitorizare și evaluare, care pe parcursul aplicării generează perspective diferite, complementare despre schimbările apărute într-o comunitate. De asemenea, aplicarea metodei implică beneficiari care pot decide singuri și participativ care este schimbarea cea mai importantă pentru comunitatea în mai multe domenii de activitate.