Cristina Costea are 26 de ani și de vreo cinci se învârte civic în comuna Spanțov, județul Călărași, ca să lase o lume mai bună pentru cei doi fii.
Despre Cristina poți să spui fără nici un fel de dubiu că nu stă locului. Aproape niciodată. Din 2010, de când primarul din Spanțov, o comună de 6.000 de locuitori, i-a spus că niște oameni de la un ONG întreabă de tineri romi cu facultate, Cristina, pe atunci în anul II la Sociologie, a început să schimbe lucrurile în comunitate.
Oamenii de la un ONG erau cei de la PACT care, alături de Cristina și două prietene de-ale ei, studente la facultăți în București, Estera și Emilia, au căutat să afle ce și-ar dori sătenii schimbat. Le trebuia un obiectiv nu prea mare, atât cât să poată fi schimbat de câțiva oameni care înțeleg că împreună pot reuși încetul cu încetul.
Întâi a fost un teren de fotbal, pe care și l-au dorit bărbații din sat, apoi un loc de joacă pentru copii, apoi un centru de educație alternativă pentru copiii din sat de care familiile, în mare parte sărace, nu au timp sau cunoștințe să se ocupe. Un grup nou de inițiativă se ocupă toamna asta de un teren de 1.500 de metri pătrați pe care vor cultiva lavandă.
În primăvară florile vor fi vândute unui antreprenor cu o afacere de lavandă dar cel mai important, spune Cristina, e că și alți oameni din sat vor înțelege că „da, mai bine decât să las iarbă în grădină, cultiv niște lavandă și fac un ban în plus”.
În fiecare zi se trezește între 6 și 7 și, de multe ori, face slalom între avut grijă de cei doi băieți, unul de 5, altul de 8, scris vreo finanțare pentru vreun proiect, un stagiu de practică sau vreo colaborare pe la un ONG din București, iar până de curând alerga inclusiv la cursurile de masterat (Grupuri de risc și Servicii Sociale de suport, Sociologie).
Pentru că nici fratele, nici sora, mai mari, nu au continuat școala spre liceu, tatăl a vrut neapărat ca cea mică, Cristina, să facă mai multă școală. Fetei îi plăcea la școală și profesorii au văzut asta, așa că au îndrumat-o să dea la cel mai bun liceu din Oltenița, „Neagoe Basarab”.
Cristina a intrat la secția Filologie și chiar dacă erau zile în care se simțea cea mai timidă din clasă, făcea față școlii de oraș. Numai că într-a XI-a, Cristina și prietenul ei, pe care-l știa de la 14 ani, au decis să se căsătorească. Părinții Cristinei nu au fost de acord, așa că a fugit de-acasă ca să locuiască cu viitorul soț și părinții lui.
A rămas însărcinată înainte să intre într-a XII-a, clasă pe care a terminat-o la fără frecvență. Așa a ajuns să se mute înapoi acasă, împreună cu soțul și copiii, după ce socrii i-au spus că la ei în casă ori ești nevastă, ori te duci la școală. N-ai cum să le faci pe amândouă.
Înapoi în casa alor ei, a primit ajutor de la mamă dar și speranța că-și va termina liceul. La facultate nu prea se gândea mai ales că nu-și imagina că va găsi bani pentru navetă, pentru taxă. Dar soțul a încurajat-o și i-a propus măcar să se ducă împreună la Sociologie să vadă cum arată admiterea.
Pe drum au întâlnit un domn care văzându-i dezorientați prin București le-a explicat unde e facultatea, dar i-a întrebat și dacă au cu ce să-și plătească taxa de înscriere. Ba mai mult, i-a recomandat să-și ia o adeverință de la Partida Romilor și să se înscrie pe locurile bugetate pentru romi.
„Dumnezeu a lucrat foarte frumos”, își amintește Cristina despre acea zi în care acel om, necunoscut până și acum, a împins-o să dea la facultate. În sat lumea a vorbit, cum de o mamă și-o nevastă stă toată ziua plecată la școală, dar soțului nu i-a păsat. Uneori, ca să scape de bârfe, Cristina îl chema să o recupereze de la gară și se întorceau amândoi pe bicicletă ca și cum ar fi fost plecați împreună.
În vară, alături de alți tineri din comună, a organizat o dezbatere teatru forum alături de părinți, localnici, copii, primarul comunei și oameni din ONG-uri din Capitală. A avut emoții cât carul dar toată lumea i-a ascultat vorbele și a urmărit-o.
Prejudecățile din sat sunt mai puține când lumea știe că nu e vorba doar de a învăța, e vorba despre a învăța ca să te ajuți pe tine și pe cei din jur. Asta încearcă Cristina să arate Spanțovului în fiecare zi.