Originar din Moldova, a făcut şcoala profesională între 1971-1974, dar a învăţat lucrul cu lemnul din familie. Din clasa a V-a lucra acasă cu fratele lui, iar din 2008, de când a rămas la pensie, s-a dedicat serios marii sale iubiri: tâmplăria.
” Cu lemnul poţi să faci orice. Cu o creangă găsită în pădure, mai pui două-trei crengi şi-ţi iese ceva minunat. Lemnul trăieşte, lemnul te simte. Din lemn nu se aruncă nimic. Nu trebuie să fii grăbit, trebuie să ai răbdare, să ştii să citeşti lemnul. Trebuie să ştii ce vrei, ce să ceri de la lemn.”
Vorbeşte calm, cu ochelarii de protecţie la ochi, în timp ce ne arată atelierul său: o alta lume în care covor este rumeguşul, iar decorul este reprezentat de instrumente aliniate cuminţi pe pereţi.
Atelierul este mare şi meşterul are o altă lumină în privire aici în împărăţia în care lemnul ia formă. Ne arată cu răbdare cum o bucată cilindrică de lemn devine vază.
“În dulgherie nu se lucrează cu scândură moale. Fagul nu e bun pentru uşi, stejarul, cireşul se folosesc la uşi.” Şi cei doi băieţi ai săi lucrează de mici în lemn şi îşi ajută tatăl când are comenzi, chiar au făcut singuri troiţa donată Bisericii Parohiale Eşelniţa, aşezată în faţă, la intrarea principală.
Vaza prinde viaţă şi povestea continuă: “Nu lucrez niciodată de sărbătoare. Când faci un lucru şi vezi că oamenilor le place, parcă îţi creşte inima.”
A da formă şi sens lemnului pare uşor în mâinile şi potrivit explicaţiilor meşterului pentru care fiecare contact cu acest material este o sărbătoare.
Vrei un mobilier inedit sau un obiect din lemn care să-ţi amintească de timpul petrecut pe Clisura Dunării? Domnul Curcă, pe care tot satul îl ştie şi îl apreciază, este meşterul tău, ştie să asculte povestea lemnului şi, cu siguranţă, lemnul va şti să spună povestea ta!