Tanti Aurelia, cum o numim noi eşelnicenii, are o poveste, care începe să se lege de satul nostru undeva prin anii 1969, când abia împlinise 21 ani. Născută în comuna Albeni, judeţul Gorj, din părinţi care îşi câstigau existenţa făcând şi vânzând obiecte din lemn prin sate (linguri, postăvi, fusuri), Aurelia a trebuit să aibă grijă de cei 5 frăţiori mai mici: “ca să merg şi eu la şcoală puţin, le încuiam pe surorile mele mai mici în casă şi fugeam la ore; când mă întorceam totul era vraişte, iar cea mai mică soră mereu răsturnată cu postava peste ea. Era greu, am învăţat toate literele, dar nu pot sa le leg.”
Grijile de zi cu zi au maturizat-o mai devreme decât şi-ar fi dorit, astfel încât la vârsta de 16 ani se şi căsătoreşte (după obiceiul rudarilor). Fiind foarte săracă nu a primit zestre de la părinti decât “2 perne, 2 pături şi o plapumă.”
La vârsta de 21 ani ajunge în Eşelniţa, alături de surorile şi tatăl său, pentru a munci la pir. Şi-au construit colibe la intrarea în sat, pe staţiul pe care acum se află vechiul cimitir al satului. Munca la pir nu era una uşoară nici măcar pentru bărbați, dar tanti Aurelia a fost alături de tatăl său: “tata scotea cu ranga de fier bucăţi mari de pământ cu pir în ele, iar eu băteam pământul până ce pica tot pirul, îl legam şi îl pregăteam pentru vânzare; trebuia să facem obligatoriu 6 legături pe zi; la 2 săptămâni, cineva de la Craiova venea şi ni-l cumpăra cu 8 lei kilogramul”.
După 2 luni de la venirea cu familia la muncă în Eşelniţa, tanti Aurelia l-a cunoscut pe Radu Ilie, Lică – cum îl poreclea satul- şi s-a căsătorit a doua oară: “Mie nu mi-a plăcut de el. A murit şi nu mi-a placut de el; îmi spunea de toate drăguţile lui, dar eu nu eram geloasă”. Nu a avut o viaţă uşoară nici în această casătorie, însă nu s-a plans la nimeni, nici nu avea cui; părinţii ei erau departe, surorile aveau casa lor. Cu el a făcut 3 copii şi o casă.
Viaţa grea nu au îndepărtat-o însă de talentul său – ghicitul in boabe şi descântatul. A învăţat această artă a magiei de la 11 ani, de la sora tătălui său, mătuşa Alexandrina: “am învăţat să ghicesc mergând cu mătuşa mea prin sate să vindem linguri; la început nu am luat-o în serios când mi-a explicat, însă cu timpul am început să fur acest meştesug al ghicitului…” Deşi în comunitatea romă din Eşelniţa i se mai spune şi Vrăjitoarea, tanti Aurelia nu se supără. Ea ştie că nu face vrăji, nu face cu lucru rău. Ea descântă celor ce au dureri de burtă sau au fost deochiaţi, celor ce sunt vrăjiţi sau ghiceşte “pe gând” celor ce vor sa afle viitorul.
Deşi poate părea paradoxal şi nepotrivit cu meşteşugul său, biserica este o constantă la care se conectează mereu bătrânica noastră: “îl am pe Arsenie cu mine; eu când mă rog parcă mi se ia durerea cu mâna; nu e seară să nu mă rog înainte de culcare.”
Când vorbeşte despre vrăjitorii, faţa lui tanti Aurelia devine tristă: ‘’Vrăjile se pun la răscruce de drumuri şi dacă dai peste ele e tare rău. Îl ating pe primul care trece prin acel loc. Astea sunt femei rele care fac treaba asta. Mătuşa mea nu făcea lucru rău. Ea îndrepta, făcea de bine. Pe lumea cealaltă arzi in foc dacă faci lucruri rele”. Îşi aminteste cu gust amar cât de multe femei practicau înainte la noi în sat vrăjitoria neagră “erau vrăjitori mari la noi, dar au murit’.
Întrebată dacă ar fi dispusă sa ne împărtasească câteva din secretele artei descântecelor, tanti Aurelia ne-a povestit despre reţeta Apei dragostei, secretul întorsului vrăjilor, cuvintele magice ale descântecelor pentru copii şi reţeta alinarii durerilor de burtă.
Apa dragostei – se pune miere şi apa sfinţită intr-o sticlă si se descantă, zicând: M-am suit în dealu’ cu dorul/Unde înfloare bujoru’/De 3 ori am şuierat/Toate dragostile le-am luat/Şi pe doamna/domnul……(numele persoanei) le-am dat!Cum nu stă albina fără miere /Copilul fără ţâţă/ Aşa să nu şadă …………..(numele celui pentru care se face) fară……(numele celui care face).
Aceste cuvinte se rostesc, însă ea trebuie să cunoască numele celor 2 tineri (fata şi baiatul). Apoi cel care doreşte să folosească apa o va arunca pe celălalt, fără ca acesta să ştie. Apa dragostei se poate folosi la stropit, dar se poate pune şi în cafea, iar puterea vrăjii dureaza în jur de 6 săptămâni. Dacă se observa că puterea vrăjii a scăzut, i se mai dă partenerului/partenerei din aceasta apă.
Întorsul vrăjilor pentru persoane vrăjite – se ia dis-de-dimineaţă 0,5 l apă proaspătă de la robinet până nu bea cineva, se adaugă un vârf de ardei, un bob de tămâie, puţină pâine şi 3 cărbuni (pot fi şi de la beţele de chibrit). Se descantă totul zicând: Apă mare, doamnă mare/Fii locuitoare/Cum locuieşte apa morile, valurile, pietrele/Aşa să locuiască casa lui…(numele cui îi întorci)/Să fugă vrăjile de-acolo! Eu am intors cu una, ea a întors cu două/Ea a întors cu trei, eu am întors cu 4/ Ea a întors cu cinci, eu am întors cu şase/ Ea a întors cu şapte, eu am întors cu opt/ Ea a întors cu nouă, eu am întors cu zece/Am făcut brâul colac şi l-am dat (se rosteşte numele celor pentru care a dat, cei care au călcat pe vrăji, au fost vrăjiti)/Să rămână curaţi, luminati, ca steau din cer picaţi/Ca strugurul din vie/ Ca poala Maichii sale Mărie/Leacul de la min’ să-i fie! .
Toate aceste cuvinte se rostesc deasupra apei pentru descântec.
.Descântec pentru copiii deocheaţi – tanti Aurelia ne povesteşte alarmată că nu e lucru de glumă cu copiii deocheaţi, că dacă nu se descantă repede copilul, poate să moară: “mamei mele i-a murit din cauza deochiului copil de 8 luni, i-a rupt inima”.
Cuvintele care pot alunga răul deochiului sunt următoarele: Cine-a deochiat/Ochii a secat/Cine-a râvnit/Ochii a pleznit/Dacă o fi muiere, să-i crape ţâţele/Dacă o fi om, să-i crape boaşele/Sa rămână pruncul curat, luminat/Ca steaua din cer picat/Ca strugurile din vie/Ca poala Maichii Sfânta Mărie/ Leacul de la min’ să-i fie!
Se astâmpără apoi apă cu chibritul, îi dai copilului să bea din acea apă, îl ungi cu cărbunii pe corp şi îi trece. ‘’Eu le-am descântat la fetele mele, la nepoţi şi la mulţi copii mici din sat. De multe ori veneau noaptea femeile cu copiii la mine să le descânt”, ne povesteşte serioasă tanti Aurelia.
Pentru durerile de burtă, aprinzi câteva chibrite şi le stingi în apa peste care zici: Bubă neagră, bubă vânătă/Bubă pripită, bubă 99 de feluri/O fi din culcare, din mâncare, din sculare/Din drăcuituri/ Să pleci, să răsperi din burta lui…(numele persoanei cu durere)/Să rămână curată, luminată/Ca steaua din cer picată/Ca strugurile din vie/Ca poala Maichii Sfânta Mărie/Leacul de la min’ să-i fie!
După care se continuă: Fugiţi izate blestemate/Nu te umfla, nu te gârfa/Să pleci, să răsperi/Din burta lui….(numele persoanei) să pleci/ Să rămână curată, luminată/Ca steaua din cer picată/Ca strugurile din vie/Ca poala Maichii Sfânta Mărie/Leacul de la min’ să-i fie! după care se bea din apă de 3 ori.
Deşi cunoaşte doar arta cititului în bobi şi a descântecului, tanti Aurelia si-ar dori sa ştie şi arta ghicitului în cafea sau în boabe. Deși are aproape 70 ani și este foarte bolnavă, încă e dispusă să înveţe. Pentru ea, lumea magiei, a descântecelor si a vrăjitorilor nu e o lume apusă. Crede cu toată convingerea în boabele ei, iar zâmbetul vesel de pe faţa brăzdată de ani confirmă acest lucru.
Am pornit alaturi de tinerii din proiect să intervievam o bătrână, care – speram noi – să ne facă sa zâmbim prin naivitatea poveştilor sale despre vrăjitorii. Însă, am întâlnit o bătrână care ne-a impresionat prin puterea exemplului său, prin curajul cu care a învins provocările vieţii, purtând mereu în suflet frica de Dumnezeu şi de ceea ce este corect. Am întâlnit o bătrână care, practică arta ghicitului şi a descântecului şi o face într-un mod care nu te înspăimântă.
Mai multe povești din Eșelnița puteți citi în acest ghid: Conexiuni culturale