De pe la sfârșitul anilor 90, Rodica Dicu a căutat, împreună cu alți doljeni din comunitate, idei pentru proiecte care să aducă lucruri bune în sat. Locuiește în comuna Malu Mare unde soțul a devenit primar în 2012, după ce s-a lăsat de ONG-uri. Rodica, care lucrează ca funcționar la filiala sindicatului învățământului din Craiova, și tinerii din comuna cu trei sate visează acum la mini-făbricuță de legume, unde să muncească femeile din sat pricepute la dulcețuri, dar și alți săteni ale căror curți sunt pline de solarii.
Eu sunt parvenită prin căsătorie aici, sunt din Craiova, am găsit o comunitate de țară: mănâncă sănătos, nu vezi pe mesele lor mezeluri, mănâncă din gospodărie. Sunt și plecați la lucru, acolo se câștigă bine, vin aici, își fac case, gospodării frumoase.
Mă trezesc în jurul orei 6 fără un sfert, mă duc în ferma mea, am o fermă de 200 de găini, îmi dă o energie așa de dimineață, mă trezesc mai greuț un pic, dar le aud. Sunt foarte bucuroase când mă văd. Dau la păsări, las ceva de mâncare, și apoi merg la serviciu în Craiova. Specialitatea mea e de jurist, dar trebuie să diversifici de la o vârstă, eu nu sunt omul standardelor, al direcțiilor.
Asta le-am învățat pe femei, să-și dea valoare, chiar dacă sunt la țară, pot să se aranjeze, pot să meargă mai des la controale medicale, pot să facă o grămadă de lucruri, sunt multe femei în comunitate.
L-am întrebat simplu: „de ce vrei să fii primar?” și a zis că de acolo poate să facă mai multe pentru comunitate decât ca ONG-ist. Toată lumea m-a întrebat de ce nu intru în politică. Nu vreau să intru niciodată în politică, sunt jocuri prea murdare pentru mine, ce fac eu este prea curat.
În 2003, în Malu Mare, am realizat trei fântâni, printr-un proiect; am creat un grup de inițiativă în comunitate. A fost esențial să implicăm comunitatea, că degeaba facem noi proiecte, le aplicăm pe o perioadă de timp, x luni, ani, și apoi nimic.
Oamenii au fost receptivi, ne așteptam la acea reticență, dar au văzut că, de fapt, fiecare pas din proiect a fost stabilit cu ei. S-au organizat întâlniri, am dezbătut ce puteam să facem cu finanțarea. Și oamenii au zis „la momentul acesta e primordial să avem niște fântâni publice”, pentru că costurile unei fântâni erau mari, depășeau foarte mult veniturile familiilor defavorizate.
Noi suntem o familie în slujba comunității. Fiul meu cel mare este profesor de educație fizică. Nu știu dacă mai există o comunitate din mediul rural care să premieze, să aibă o seară a campionilor, unde sportivii din comunitate sunt premiați. Chiar de curând a venit un domn profesor care se ocupă de secția de lupte libere, greco-romane, și-mi spunea că există o fată și un băiețel, care sunt campioni mondiali la cadeți pe grupa lor de vârstă. Ne luptăm să găsim o oportunitate, să facem și noi o sală de sport.
Am mers în comunitate la început și am vorbit cu oamenii , chiar cei de etnie romă au venit alături la început, m-a mirat pentru că în jurul lor s-a creat o aură nefavorabilă, că na, și ei strică, dar și pădure fără uscătură nu se poate. Sunt în jur de 600 și de romi, este destul de mare comunitatea. Rudarii, cei care prelucrează lemnul, au zis că nu sunt romi, țigani. Bine, până la urmă ești om, chiar dacă ești țigan, eschimos, londonez. Îi mai avem pe cei care practică lăutăria și prelucrarea fierului. Noi încercăm să punem în valoare și ceea ce fac ei. Am creat atelierul de prelucrare lemn pentru că este o tradiție, la noi mai sunt cinci-șase meșteri care lucrează efectiv pe lemn, rudarii în special. Îi prindem în acest proiect pe secția de artizanat. Am fost la un târg, am derulat proiectul, într-o comună alăturată unde a participat și primărița Craiovei și am obținut ca fiecare prestator de servicii, că are bar sau terasă, să ne ofere un spațiu pentru a expune aceste obiecte artizanale. Vom lucra mobilier de lemn, de grădină, vom face diferite lucrări.
Sunt oameni care cultivă spre vânzare legume, fructe, avem chiar încercări de goji, și ne-am gândit să facem ceva ca să le putem vinde. Noi aveam ideea să facem o dulcețărie, gemărie, fiindcă sunt fete și femei extraordinare care prepară niște lucruri extraordinare, un fel de întreprindere socială. Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă, mai faci și tu efortul acela de a-ți băga în traistă, și atunci explici, te duci, faci o colectă de fonduri, o campanie de strângere de fonduri. Femeile au venit cu ideea acestei mini-făbricuțe de legume. Nu avem nici măcar un centru de colectare a legumelor. În următorul sat vecin nu există case fără solarii, așa că materie primă avem.